Limba română sau moldovenească

„Limba este cartea de noblețe a unui neam” Vasile Alecsandri

Ceea ce  se întîmplă în jurul nostru și mă refer la acea luptă care se duce între limba moldovenească și  cea  română, nu este decît o nebunie. E un popor care are o limbă a sa, dar care încă nu o recunoaște, totodată renunțîndu-și  întregul neam și trecutul. Astăzi sunt foarte puțini dintre acei care înțeleg că a neglija limba română înseamnă a renunța din start la acea noblețe despre care vorbea V. Alecsandri.

Totuși există limba română sau moldovenească?

Limba moldovenescă a existat şi există!                                                                                                                                 Limba moldoveneasca este limba de stat a Republicii Moldova, despre aceasta ne spune ferm Art.13 al ConstituţieiRM din 29 iulie 1994.

Limba moldovenească este limba în care au vorbit strămoşii noştri pe parcursul întregii istorii a Moldovei, este limba principalelor creaţii din secolele trecute,cea care subliniază identitatea noastră de moldoveni, denumirea ţării noastre, istoria şi cultura noastră. ,,Suntem moldoveni, trăim pe pământ moldovenesc, vorbim moldoveneşte. Aşa a fost de secole, aşa trebuie să fie şi de acum încolo, dacă ne preţuim tradiţiile şi istoria", afirmă Igor Dodon.

În decursul întregii lor istorii, moldovenii au numit limba lor- moldovenească, iar pe sine – moldoveni. Mărturie stau numeroasele letopiseţe moldoveneşti şi actele cancelariei domneşti. Toată literatura „clasică” românească din secolul al XIX-lea este moldovenească, deoarece este scrisă de moldoveni în limba moldovenească (Costache Conachi, Gheorghe Asachi, Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Constantin Stamati-Ciurea, etc.). Limba literaturii moldoveneşti din secolul al XIX-lea a fost numită la Bucureşti românească, fiind completată, adesea nefondat, cu cuvinte străine.

Limba moldoveneasca este una dintre cele mai vechi limbi. Ea este singura din grupul său lingvistic, căreia i-au fost consacrate studii ştiinţifice.

Unica limbă a cărui vocabular este tîlcuit în alte limbi din secolul al XVII-lea: Dicţionarul grecesc-slavon-moldovenesc-latin de Nicolae Milescu-Spataru (1672), Vocabulario italiano-moldavo (1719) de Silvestro Amelio.

       Atîtea discuții se duc despre limba moldovenescă și limba română atît între politicieni cît și între cetățeni. Totuși nu trebuie să ignorăm relitatea ci să vedem cum stau lucrurile aici.

A existat cîndava limba moldovenească?

      Sigur că nu.  Aceasta este o limbă pe care a încercat să o creeze autoritățile sovietice în anii 1924, cînd apare și RASSM.  Dar vedem că nu se reușește nimic. Limba moldovenească nu a existat și nici nu există.

 Da,  aici poate apărea întrebări de genul că există alfabetul chirilic.  Acesta este și el o metodă inventată de aceleași autorități sovietice care și-au dorit ca acea limbă pe care o vor inventa să se deosebească de limba română.

      

        Nu este corect să considerăm că trăim în Republica Moldova și respectiv limba trebuie să fie moldovenească.  Există America și Marea Britanie a căror limbă oficială este engleza. Însă ceea cese referă la unele diferențe între acestea este alt ceva. De să nu recunoaștem că este grai moldovenesc?

       Acesta la rîndul său este un dialect al limbii române. Care este vorbit în mare parte pe teritoriul Republicii Moldova. Însă la insistența mass-mediei și nu numai ușor-ușor se renunță la acesta. Azi majoritatea își dorește să vorbească corect și la modă, ceea ce înseamnă că vorbesc românește.

        Un alt argument îl constituie faptul că limba moldovenească nu are un cod în standardul internațional ISO 639.

         

       Atît în perioada cînd au învățat buneii și străbuneii noștri, atît și în prezent  se învață limba română. Totuși în anul 1938 s-au mai facut tentative de-a se schimba în limba moldoveneacsă, dar și de această dată nu fu cu succes. Și rezultatul e că părinții noștri întîlnesc dificultăți în scrierea corectă a cuvintelor, folosind concomitend litere din alfabetul chirilic și cel latin.

          Despre aceea că există o singură limbă română și un singur popor român a vorbit și marele lingvist E. Coșeriu „... Admiterea faptului că s-ar putea vorbi despre doua limbi - moldovenească și română - este o aberație și nu poate duce la altceva, decît niște disensiuni (lingvistice și politice) de care astăzi nimeni nu are nevoie, căci a promova sub orice formă o limba moldovenească este din punct de vedere lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o gravă fraudă științifică; din punct de vedere istoric și practic, e o absurditate și o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de ginocid etnico-cultural" .

Deci marea majoritate care nu dorește să recunoască că se vorbește limba română, mai trăiesc în acea utopie creeată de către sovietici. Încearcă să înțelegi că a susține ideilor altora, nu înseamnă a fi de aceeași părere.

Cinematografia din Moldova

         În ultimii ani se pare că filmele basarabene cîștigă tot mai multă audiență, atît în Republica Moldova cît și peste hotarele ei. Deși nu sunt la curent cu ultimele noutăți în acest domeniu, totuși internetul abundă cu informații despre cinematografia noastră.

           Iată că în anul 2009 filmul „Arrivederci” regizor: Valeriu Jereghi a fost nominalizat pentru premiile Erasmus Euro Media. Un produs gen dramă care  a pătruns adînc în sufletul spectatorilor. Regizorul basarabean pe lîngă premiul pe care la primit din Italia a mai reușit să adune încă 14 premii, desigur pe parcursul anilor de muncă.

      

      Un alt produs este filmul „Nuntă în Basarabia” regizor: Nap Toader, producător: Dan Rațiu a stîrnit multă vorbă în sensul bun al cuvîntului, între cele două maluri ale Prutului. Genul filmului este dramă, dragoste și comedie. În cele 90 de minute regizorul și-a propus că să arăte despre obiceiurile și tradițiile basarabenilor.

      

   Filmul: „Chișinău-o capitală europeană” a apărut la ecrane destul de recent în luna februarie a acestui an și a reușit să acumuleze mii de vizite pe You Tube. În rol de regizor și scenarist a evoluat Leontina Vatamanu. Filmul durează exact 20 de minute și a a fost reintitulat de către vizitatori drept o carte de vizită a orașului Chișinău. Cel mai iportant este faptul că pelicula apare în două limbi: româna și engleza ceea ce permite străinilor săși creeze anumite impresei chiar dacă nu au vizitat încă orașul.

   

   Nu pot să trec cu vederea nici operatorul Oleg Mutu care va reprezenta ţara noastră anul acesta la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Acesta va participa festival cu două filme: primul realizat în România „După dealuri” regizor: Cristian Mungiu și cel de al doilea elaborat în colaborare cu regizorul ucrainean Sergei Loznitsa, filmul „În ceață” .

     

  Se pare că mai avem cu ce ne mîndri și la capitolul cinematografiei. Și poate cine știe în viitorul apropiat filmele noastre vor ajunge și întrece fantasticul produs la Hollywood.

Social Media în mass-media

      În prezent un rol destul  de important îl are mass-media. Odată cu trecerea timpului aceasta capătă din ce în ce tot o mai mare influență asupra societății. Și pentru a nu ceda noilor „tendințe” din domeniul informațional, aceasta are nevoie și de Social Media.  

Ce este defapt Social Media?

       “ Social media reprezintă media pentru interacțiune socială, utilizînd tehnici de publicare foarte accesibile și scalabile. Social media utilizează tehnologiile web-based pentru a transforma comunicarea în dialoguri interactive”. (wikipedia)

        Deci este ceea ce noi zilnic accesăm: twitter, facebook, odnoklassniki, etc.

         Aceste surse permit comunicarea cu mii de oameni și în același timp oferă posibilitatea ca propriul mesaj să fie răspîndit oriunde și de oricine. Deasemenea social media este o metodă de-a te promova, mai ales în cazul jurnaliștilor începători. Totodată aceaste devin și primele rețele în care apar informații de ultimă oră.

       Nu este un secret faptul că majoritatea mediilor inclusiv și din Republica Moldova se folosesc de social media.  Există emisiuni TV care se folesesc de filmulețele din You Tube, sau de exemplu: emisiunea „Deșteptarea de Week-End”, prezentatorii în direct accesează pagina emisiunii de pe facebook și nu numai ca comunică cu oamenii dar și organizează o seri de concursuri. Acest lucru este observat nu numai la Jurnal TV, dar și Muz TV Moldova, defapt orice emisiune de divertisment.

       Nu trebuie să uităm că toate aste se fac numai pentru public și acesta la rîndul său îi este tot mai greu să renunțe la social media.

Havuzul -universitar

     Adevăratele file istorice pentru Universitatea de Stat din Bălți încep din anul 1945, ceea ce nu înseamnă că mai înainte pe teritoriul campusului universitar se întindea un pustiu. E cunoscut faptul că învățămîntul pe bază modernă la Bălți își are rădăcinile din anul 1828.

Deja atunci cei ce munceau pe acest teritoriu anticipau un viitor lung atît în domeniul  învățămîntului cît și în cel al construcțiilor.

     Odată cu trecerea timpului aceste spuse s-au și realizat. Astăzi pe acest teritoriu au apărut, de ce să nu zicem monumente istorice ale campusului universitar. Sigur că mă refer la stejarul viguros din fața blocului trei, unicul havuz și cele două busturi ale lui Alecu Russo și Boris Glavan.

     Havuzul este principalul obiect despre care trebuie să vă vorbesc. Deși pare a fi atît de neimporatant totuși el este unicul loc unde poți vedea și afla cele mai interesante povești. Zilnic trecînd mulțimi de studenți nimeni nu cunoaște nimic despre istoria lui.

      Pe timpul cînd Ion Ciornâi era rector, s-a purces la înălțarea blocului trei și construirea havuzului. Pînă în anul 1960 exact în locul unde astăzi este plasat acesta, la cîțiva metre de stejar, era situată cantina. Dar la hotărîrea administrației cantina e demolată și încep pregătirile pentru noi realizări. Timp de patru ani a durat munca, astfel ca în 1964 havuzul începe să funcționeze.

Solul alimentat cu apă din belșug, pare să-i fie de folos, la numai cîțiva metri sub straturile de flori se află o fîntînă. Bătrînii de odinioară ai cartierului își aminteau că scoteau din ea cea mai bună apă. La facerea havuzului au participat o echipă formată din opt bărbați. Cel mai principal din ei fiind răposatul inginer Iurie Casprovici.

      În prezent de bună satrea havuzului se ocupă domnul Veceslav Zelenețchi. Dumnealui este cel ce face ca în timpul pauzelor să simțim prospețimea și răcoarea apei.  Totuși trebuie să recunoaștem că odată cu trecerea timpului  s-a schimbat designul, peretele albastru din interior se cojește și alte măruntaie ce țin de domeniul funcționării acestuia. Și numai cu începutul unui nou an , havuzul mai poate reprezenta un interes pentru noii studenți, căci pentru majoritatea acesta a devenit loc de întîlnire fiind înconjurat de fum de țigară.

Un nou drapel

Luna aprilie, este timpul evenimentelor în Republica Moldova.
Totul începe de la 7 aprilie 2009 și iată că pînă astăzi nu pare să aibă un sfîrșit.


Zilele trecute, mai multe instituții media au vorbit despre faptul că partidul comunist își dorește să schimbe drapelul de stat.
Din cele trei culori: albastru, galben și roșu, vor rămîne doar roșu și galben, pus la toate și stema nu e aceeași.

Dacă nu le reușește pe o cale, atunci „hai” pe alta. Vorbesc despre marele fapte realizate de comuniști. Ne fiind capabili să obțină victoria pentru a treia oară la alegeri, ei găsesc noi metde de a rămîne pe scena politică.



Săptămîna trecută a făcut o vizită orașului Bălți, fostul președinte Vladimir Voronin, acesta a menționat și despre problema în cauză. Și totuși ce are noul drapel cu prezentul. Și de ce comuniști nu au ridicat această poblemă în timpul cînd se aflau ei la putere?

Un lucru e cert, tate manifestațiile pe care aceștia le organizează, au numai caracter politic. Iar arborarea unui nou drapel nu înseamnă că tate problemele cu care se confruntă țara, se vor rezolva.

Bătălie între concursuri 

   Zig Ziglar afirmă că „ succesul este utilizarea la maximum a capacităţilor pe care le posezi ”. Cam același lucru încearcă să facă și mass-media din Republica Moldova în ultimii ani.

 
 Din ce în ce apar tot mai multe talk-show-uri în media națională, care au priză la public. Deja pentru a treia oară, în țara noastră, s-a dat start concursului Fabrica de Staruri, și iată cum a fost începutul. Forfotă mare pe seama acestuia se face și dacă e să fim sinceri trebuie să recunoaștem că primele două încercări au fost mai reușite, chiar dacă nu au avut ediție internațională. Dar abia suntem la început, au mai rămas douăsprezece săptămîni pînă la final și cine știe poate chiar de sîmbăta viitoare se schimbă totul spre și mai bine.

Un alt show este și preselecția națională a Eurovision-ului, care s-a desfășurat pentru a șaptea oară și învingător de această dată este Pasha Parfeni. Deși de foarte puține ori am reușit să ne plasăm în primele zece locuri, totuși rămînem a fi optimiști și sperăm că cîndva vom aduce Eurovision-ul la Chișinău.

Oare ce au comun acestea sau ce le diferințiază?
 Sunt concursuri, se face show, există juriu și se implică și publicul, ambele au neapărat un cîștigător și nu învinge prietenia ca de obicei, ediție în direct, piese live, accentul se pune pe muzică, etc.
 Ei și cum la noi nu se petrece nimic fără laude și bîrfe, voi încerca să compar aceste două „competiții”.
 Începutul: Fabrica de Staruri începe cu un „Bună seara” rostit de Marius Floria Vizante, actor român, după care urmează o foarte scurtă prezentare a emisiunei și se dă start adevăratului show cu dansurile prezentate de către trupa de dans Just Friends. Eurovision-ul este deschis de Ansamblul de Naiști, condus de către Ion Negură. Apoi apare și startul dat de către cei patru prezentatori, după care vine și mult așteptaul „Bună seara”.
Participanții: La FdS. există șaisprezece persoane de vîrste diferite atît din țară cît și de peste hotarele acesteia. La ESC Finala Națională, s-au prezentat douăzeci și unu de finaliști, la fel de vîrste diferite dar originari din Republica Moldova.
Juriul: FdS. este alcătuit din trei persoane și din prima pare a fi destul de aspru și corect. Deasemenea este amplasat în sală și are dreptul la replică, critică. ESC Finala Națională, a fost alcătuit din șapte persoane, amplasat într-o odaie, fără a oferi în direct un comentariu.
 Ediția: FdS. este transmisă de către postul de TV, Prime. Lucrurile se petrec într-un platou destul de mare, există contactul cu publicul. Cît privește tehnologia este destul de bună, fără sunete sau imagini întîrziate. ESC Finala Națională, a fost transmisă de către Moldova 1. Deasemenea cu un platou mare, deși cînd te afli acolo lucrurile stau puțin altfel. Aici mai există și green room, de unde se transmit mesajele participanților către telespectatori și nu numai.
 Ei și totul pare a fi bine și frumos , fără nici o deosebire. Iată că ceea ce le face pe astea două diferite este : în primul rînd faptul că în cazul Fabricii de Staruri, decizia finală o ia publicul,iar la Eurovision aceasta ia revenit juriului.

Oare e corect, dacă la Baku, în acest an, totul va hotărî cei zeci de mii de telespectatori. Și în cel de al doilea rînd este acea unică șansă de-a nu greși. După cum știm Eurovision-ul are loc o singură dată în an, de aceea emoțiile sunt mai mari, pregătirile decurg de mai mult timp pentru o singură piesă, care mai trebuie să apară în exclusivitate , doar cu cîteva zile înaînte de acesta și în caz de eșec e nevie de mai multe încercări. Pe cînd la Fabrica de Staruri dacă ai greșit , atunci ai o săptămînă la dispoziție pentru a rezolva totul. Din practică se observă că anume aceasta se și întîmplă cel mai adesea. Aici piesele sunt deja cunuscute, acestora nu le rămine decît sa transmită msajul acestora așa cum ei îl simt.

Sunt doar primele încercări